VALEA UZULUI – Leagăn ancestral străbun – MĂR AL DISCORDIEI


  • Adevăr și Consecințe

Ziua de 6 iunie a anului în curs, se anunța sumbră, mohorâtã, la propriu și la figurat.

La zenit și  deasupra peste munți și văi, peste ființe si locuri, norii negri se învălmășeau, luându-se la bătaie.  Astfel, ploaia a început din nou să cadă, la început cu picături mici și rare, ca apoi sa cadă cu furie.

Acest lucru nu i-a împiedicat însă pe români să se adune ca să își cinstească eroii din Valea Uzului, în cimitirul international unde se găsesc înhumați, fiecare cu nația sa, români, unguri,  germani, sârbi…

Secuii, ce și-au pierdut identitatea fiind atrași de unguri si maghiari  ca să le îngroașe rândurile, deja îi cinstise pe ai lor cu o săptămână înainte.

La ei, nimeni nu a fost ca să-i deranjeze, ori să le facă vreo stricăciune. Totul a decurs normal, așa cum de fapt a trebuit să decurgă într-un asemenea loc de cult.
Și-au văzut oamenii de treabă, și-au cinstit eroii, apoi au plecat acasă mulțumiți și împăcați că au făcut o treabă bună.

Întrebări pentru minoritățile conlocuitoare de secui, maghiari și unguri, luați ca un tot al unei etni aparte și, se pare, nou formate (rămâne de văzut ce nume își vot alege…) :

Domnule Hunor Kelemen, etnic maghiar, ori etnic ungur, dar cetățean român, când ați afirmat că… – vă citez: „Noi nu ne vom opri aici…!”  în contextul tristelor evenimente, petrecute în Valea Uzului, la Cimitirul Eroilor, la ce v-ați referit, mai exact!?

Dacă v-ați referit că, vă luați extremiștii, șovinii și iredentiştii din aceiași etnie cu a dumneavoastră și vă veți reîntoarce in Podişul Mongoliei de unde au pornit strămoșii dumneavoastră ca triburi migratoare, atunci, dați-mi voie să vă felicit! Ați facut cea mai potrivită alegere.

Dacă, însă, v-ati gândit la altceva, afirmând acele cuvinte, ce s-ar putea înțelege ca o notă de amenințare, atunci, domnule Hunor Kelemen, aveți grave probleme psihice.

Cum puteți, ca lider, să faceți astfel de afirmații, care au puterea de a motiva si mai mult ura interetnică și escaladarea la cote alarmante- dacă nu maxime, a tensiunilor interetnice dintre minoritățile secuieşti, maghiare, ungurești pe de o parte, și etnia-poporul predominant român de cealaltă parte!?

Vă sfătuim să vă revizuiți atitudinile provocatoare la adresa poporului român.

Domnilor etnici secui, maghiari și unguri- minorități conlocuitoare, v-a deranjant cineva din oricare altă etnie, inclusiv cea română majoritară și stăpână la ea acasă, în țara prin dreptul moștenit de la Străbuni, ca să nu vă puteți desfășura in liniște și pioșenie activitățile ce au avut ca finalitate cinstirea „eroilor” voștri?

De ce v-ați dus pe data de 06.06.2019, la cimitirul international din Valea Uzului să protestați și să faceți lanț uman la intrarea în cimitir? Nu cumva, din dorința voastră crâncenă de a provoca și a crea scanda!?

Și, de ce, înainte cu o săptămână, chiar în timpul când vă comemorați eroii, ați acoperit crucile eroilor români cu saci pentru gunoi?

Cu ce drept, și de ce faceți astfel de acte reprobabile??

De ce doriți domnilor etnici secui, maghiari și unguri, întreținerea artificială și escaladarea de tensiuni interetnice, cu ce scop și care este finalitatea acestor măsuri reprobabile???

Dumneavoastră, domnilor etnici secui, maghiari și unguri, știți că trăiți ca oaspeți pe pământ ancestral român?

Cine vă dă dreptul la un asemenea comportament, când știți că locuiți in România ca flotant?

De ce nu vreți ca să trăim cu toții in pace și omenie?

Oare, acest fapt, nu se datorează  cumva transmiterii pe cale genetică a A.D.N. -ului de popor migrator, veșnic pus pe acte violente, ai cărui urmași sânteți!?

Răspundeți, vă rog, la aceste întrebări și găsiți un mod de rezolvare cât se poate de amiabil, pentru că, națiunea română, stăpână de drept a tuturor regiunilor istorice din care este constituită România, ca stat unitar, indivizibil și suveran, ESTE SĂTULĂ SĂ VĂ ACCEPTE TOATE PROVOCĂRILE, ACTELE DE VIOLENTĂ, VICLENIILE ȘI DEMERSURILE MÂRŞAVE, PE LA ÎNALTELE PORȚI EUROPENE.

AJUNGE-VĂ!

Trec peste implicațiile partidelor politice, acești monștri Kracken, ai sistemului putred de guvernământ din țara noastră.

Sânt sigur că și-au vârât tentaculele otrăvite și în evenimente petrecute din Valea Uzului.

Sânt la fel de sigur că, aceste partide politice au orchestrat evenimentele interetnice antisociale din Valea Uzului.

Va veni Ziua Dreptății însoțită de Adevăr.

Știu că se va face dreptate și poporul român, îngenuncheat, obidit și urgisit în propria sa țară, se va ridica și va putea să trăiască liniștit, va evolua așa cum îi este menit, și va continua să fie etalon pentru toate popoarele bătrânei cocote, Europa.

Iată ce ne mărturisește o româncă, adevărată Fiică a Romaniei, ce a fost în Valea Uzului, laolaltă cu alți cca. 1600 de români, pentru a-și cinsti și comemora Eroii:

„Referitor la ziua de 06. 06. 2019, vă pot spune că fost multă manipulare…
Am fost „bombardați” cu tot felul de știri că ne așteaptă 3000 de extremiști maghiari și că au izolat zona…
Că este blocat drumul spre Dărmănești… si tot felul de știri false. Numai să nu ajungem noi acolo.

Când cineva încearcă să te oprească parcă prinzi mai mult curaj. Noi aveam toate aprobările și nu am ținut cont de știri, ce unii le amplificau voit și artificial.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am spus PREZENT pentru cei 149 de EROI si 3 NECUNOSCUTI.

Într-adevăr poarta cimitirului era legată cu lanț destul de gros, cu 3 lacăte pe el.
Maghiarii, în jurul a 130 de persoane, au fost destul de îndârjiți.
Spuneau că este cimitirul lor, pe pământ de Harghita…  Ca și cum, Harghita nu este situată chiar în inima României, ca parte integrantă.

Un grup de tineri din Dărmănești au luat poarta cu asalt împingându-i pe maghiari care au format un lanț uman, acolo.
Riposte… noroi peste tot de la ploaia ce nu mai contenea, însă nu au fost incidente mari, mulțumim Lui Dumnezeu.

Tinerii au smuls cele două scânduri, unde erau prinse cu lanț și așa s-au deschis porțile.
Așa am reușit să intrăm in cimitir să ne cinstim și să ne onorăm Eroii.

Pe pământ românesc străbun, pământul țării noastre, să fim împinși tot de ei să recurgem la forță pentru a ne cinsti eroii!? Unde s-a mai văzut in Europa, ca minoritățile conlocuitoare, să facă legea in zona unde locuiesc!? Niciunde, numai la noi, că am fost prea omenoşi cu ei.

Ce căutau maghiarii acolo, chiar în timpul când doream să ne cinstim eroii?Nu căutau sămânță de scandal!? Au un tupeu extraordinar…

Noi nu ne-am dus peste ei…
I-am lăsat să-și cinstească „eroii”…

……………………….

S-a intonat imnul și cântece patriotice.
S-a ținut apoi slujba de comemorare, și s-au depus coroane LA FIECARE CRUCE DIN CIMITIR, iar ei în schimb, le-au acoperit pe ale Eroilor Români cu saci pentru gunoi…
Am pus lumânări și flori la cruci.
Am împărțit colivă și colaci, cozonac, ca la parastas.
Ne-am strâns în brațe cu patrioții pe care îi cunoșteam, am plâns, am râs și, spre seară, cam pe ora 20, am pornit cu toții spre casele noastre.

Drumul îngrozitor, 25 de km, drum ďe țară…

Nădăjduiesc că toți EROII au primit dragostea noastră și noi, umili PATRIOȚI am mai scris o pagină de istorie.
Dacă aveți întrebări, întrebați-mă. Am să vă răspund cum mă pricep mai bine.
Nu mă pricep la scris dar, acum când vă scriu, trăiesc intens fiecare acțiune în parte.
Zi bună, OM DIN NEAMUL OAMENILOR!”

Așa își încheie acea bună româncă, care de teama anumitor represalii, mi-a cerut să nu îi dau numele.
Așa voi face soră de neam și, profit pe această cale să îți transmit toată prețuirea mea.

Aveți aici câteva linkuri video de la participanții comemorării Eroilor Români din Valea Uzului și,, la fel, profit de ocazie să le mulțumesc:

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2474662232757595&id=1715989055291587

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10156607933859195&id=158929134194

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=441165800031338&id=100024137647433

https://m.facebook.com/media/set/?set=a.2427412874156591&type=3

Concluziile și bunul sens se impun în asemenea condițiuni, păstrându-ne omenia și fără a face disturbii, creând artificial evenimente nedorite.

Prin felul nostru de a fi, să arătăm tuturor minorităților conlocuitoare că trăiesc pe pământul străbunilor noștri, ai românilor.

Să trăim in pace și înțelegere unii cu alții, căci numai așa putem avea o evoluție constantă și continuă.

Să nu mai fim marionetele partidelor politice, infestate de căpușele ce se umflă pa spiarea noastră, fie ca suntem români de sine stătători și sedentari pe pământul moștenit de la străbuni, ori popoarele migratoare, azi, conaționali minoritari.

Depinde de voi, dacă doriți sa trăim în bună pace și înțelegere reciprocă, minorități conlocuitoare.

Apropo, nu ar trebui să va supere aceste cuvinte ce vă desemnează apartenența și geneza; asta sânteţi, și trebuie să învățați să trăiți cu această catalogare ce nu am inventat-o eu…

Noi românii, ne-am săturat de șovinism, iredentism și pretenții teritoriale absurde și niciodată de realizat.

…………………………

Între timp, ploaia s-a mai ostoit. Norii negri și crânceni au fost fugăriți care încotro de Zefir, copilul zburdalnic al zeului vântului- Eol, iar  mărețul soare, a apărut în toată splendoarea sa divină, încălzind din nou ființe și locuri, și dând speranță…

DIXIT- Q. V. D.

Autor articol, Aron Șandru.

Reclame

REVOLTE INTERETNICE ȘI TENSIUNI SOCIALE, CREATE PRIN TRANSMUTAREA POPOARELOR DE CULTURĂ ARABĂ ȘI CREDINȚĂ MUSULMANĂ, PE TERITORIUL EUROPEI.


 

Spune NU, opuneți-vă împotriva valului arab de colonizare a Europei!

Iată cum, cu pași repezi, globalizarea ajunge la final de drum, dacă nu ne vom opune.
România, prin președintele său actual Werner Klaus Iohanis, a semnat pactul de migrație.
Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, popoare venite de oriunde, în mod special cele din țările arabe, predominant musulmane se pot stabili și la noi în țară cu voia expresă și implicită a capetelor- încoronate sau nu- a Europei Occidentale căci, celelalte din Europa Orientală nu sunt- în viziunea occidentală a Europei, decât niște capete docile și ascultătoare, ele nu contează și nu sunt agreate la masa oricăror tratative, bune doar să implementeze ordine țărilor pe care le conduc (?), și mânate ici-colo ca niște marionete stricate.

Aceste popoare migrează din cauza războaielor orchestrate și create tot de această globalizare- program al N.W.M. ( NOUA ORIDINE MONDIALĂ), pentru a crea tensiuni sociale diverse, datorită stilului de viață, cultură și religie.

„Acești oameni NU vin în Europa să se integreze! Ei vin să își impună propria cultură, vin să ISLAMIZEZE EUROPA! Pericolul acestui lucru este uriaș și poate duce, cu adevărat, la o destabilizare a Europei, la un conflict major interetnic și interreligios între imigranți și populația europeană. Problema este că nu este exclus ca EXACT ASTA SĂ SE DOREASCĂ: un conflict etnic și religios, o insecuritate generalizată în Europa, care să justifice restrângerea libertăților individuale (chipurile pentru a ne proteja împotriva terorismului pe care tot ei ni-l aduc în casă) și introducerea legilor Big Brother atât de dorite de apologeții Noii Ordini Mondiale și ai Guvernului Unic.”- site-ul Cunoaște Lumea.


Sunt nenumărate cazuri- a se vedea țările din Europa Occidențală unde, migranții, se dedau la acte feroce și de vandalism, violuri și chiar omoruri, în rândul populației băștinașe autohtone, ce i-a primit din compasiune și cu brațele deschise.
Acești oameni ce fug din țara lor de ororile războaielor (așa se vehiculează în massmedia, aservită tot N.W.M.), și se stabilesc într-o țară adoptivă, o perioadă de timp ori definitiv, doresc să ne impună religia lor, stilul lor de viață grotesc ce, evolutiv n-au depășit încă evul mediu întunecat al istoriei.

Frați români, glasul trâmbiței naționale a sunat de mult timp, și din ce în ce mai puternic. Destupați-v urechile! Nu faceți ca și în alte dăți! Nu lăsați să treacă pe lâng voi și acest pericol iminent, la fel cum ați făcut de atâtea ori. Vreți exemple să vă dau?
Iată-le și nu sunt toate: pădurile ce se taie și acum la ras; apa otrăvită prin fracturare hidraulică cu substanțe nocive, iar când vasluienii s-au opus, ați început să vă bateți joc de ei, creând stereotipul „Ca la Vaslui”, atunci când ceva ori cineva e motiv de anecdotă (Rușine!); aurul Apusenilor; gazul dăruit la propriu companiilor străine, în timp de noi cumpărăm gaz de la ruși; pierderea identității naționale lăsând țara goală de români, primind azi pe alții care să o ocupe; boicotarea Referendumului, etc.

Vi se cere în mod expres, PARTICIPAREA ACTIVĂ ȘI IMPLICAREA ÎN VIAȚA SOCIALĂ A ȚĂRII! LUAȚI ATITUDINE! FACEȚI-O!

SPERANȚĂ ȘI LIBERTATE



Părinții dragi sunt Neam și Țară  
Rămași prezenți în gând și azi  
Eroii bravi prin dragostea de țară  
Și cer senin din vârf de brazi …  
Așa am eu o speranță, amestecată cu nerăbdare, însă, cum și deznădejdea vine laolaltă cu celelalte surori ale ei, ca să-mi tulbure mintea și sufletul, înghiontind sentimentele evolutive și înghesuindu-le într-un ungher întunecat și plin de praf al intelectului meu, totuși, trebuie să mă adun, să le așez pe toate ale mele așa cum am fost învățat și cum trebuie să fie, respectând oricât m-ar costa, principiile și legile sănătoase ale neamului meu de român geto-dac, împământenite și înscrise și în sufletul și A.D.N -ul meu.
Am văzut eu și zile mai bune! …
Am văzut cum speranța, sădită și răsădită în sufletele oamenilor, le-a dat acestora avântul necesar pentru a porni pe un nou drum în această viață.
Am văzut cum s-au unit cu toții, în cuget și simțiri, pentru a scăpa Țara de la pieire.
Am văzut cum oamenii, frați de neam ce sunt, s-au unit pentru a tăia aripile avioanelor Piloților Orbi, parafrazându-l pe maestrul Mircea Eliade, cel care a scris în 1937 un eseu- articol despre cei care ne conduc Țara spre dezastru.
Astăzi e la fel, nimic nu s-a schimbat. Urmașii acelor Piloți Orbi, nu numai că conduc Țara spre dezastru, dar ne-au vândut ca sclavi bătrânei cocote Europa, devenită cu timpul o lipitoare avidă și rapace sugătoare de sevă a popoarelor est-europene cu preponderență România- Țara Zeilor de Început.
Dacă facem o retrospectivă, nu neapărat detaliată, a timpului istoric, numai departe de evul mediu- epocă ce s-a dovedit întunecată din toate privințele și plină de molime sufletești și trupești, se evidențiază faptul că Țările Românești ce se aflau sub influența străină a muscalilor, a turcilor ori imperiului austro-ungar, unde papalitatea uneltitoare și-a întins și ea tentaculele otrăvite peste tot ce era integru ca să-și sporească influența sa malignă, vom vedea că, această Europă, datorează existența sa voievozilor și prinților români din Principatele Române.
În această retrospectivă, vom vedea că Europa nu numai că nu ne-a ajutat să ținem în loc și să expulzăm până azi, de la porțile ei, armiile tăvălugului musulman, dar ne-a trădat ori de câte ori a avut ocazia sprijinindu-și interesele meschine. Am enunțat , pentru că tăvălugul musulman a intrat deja în Europa, fără să fie nevoie să facă apel la forță, ocupând-i toată partea de nord și vestică. Această Europă plină de vicii, a dat tot ce a fost de dat. Mai devreme sau mai târziu, se va transforma într-un pașalâc, formând pe teritoriul ei o nouă ordine și reorganizare socială, plan elaborat de mințile oculte ale celor care cred că stăpânesc această planetă.
Astăzi, din păcate, Europa nu mai are un Mircea cel Bătrân: „Eu cel întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul și bine cinstitorul și de Hristos iubitorul și singurul stăpânitor Io Mircea, mare voievod și domn, cu mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu stăpânind și domnind toată Tara Ungrovalahiei si părțile de peste munți, încă și spre părtile tătărești, și Amlașului și Făgărașului, Herțeg, si Banatului de Severin, Domn, și pe amândoua părtile peste toata Podunavia (Dunărea) până la Marea cea mare și cetății Darstorului stăpânitor”. Acesta este Mircea cel Bătrân și aceasta este impunătoarea titulatură prin care era recunoscut domnitorul sub care, între 1386 și 1418, Țara Românească a atins cea mai mare întindere din toate timpurile” .
Mircea cel Bătrân, spirit ancestral, născut din pădurile și munții țării, ce cunoștea toate potecile, râurile, văile și șeile munților, Domnul, ce l-a pus pe fugă pe Marele Baiazid Ilderim- Fulgerul scăpătat, ce și-a pierdut tăria și strălucirea după confruntarea de la Rovine. Nimeni din regii și principii Europei majoritar creștine, nu l-a ajutat pe Mircea cel Bătrân ca să țină piept și să înfrângă armatele semilunei musulmane.
Mai târziu, Vlad Țepeș, Domn al Țării Românești, a reușit în repetate rânduri, doar cu o armată mult mai puțin numeroasă decât cea a turcilor, să le înfrângă acestora dorința de a pune stăpânire pe Țara Românească, după care ar fi urmat și celelalte Țări Românești, iar odată cu ele și Europa, ce putea fi transformată într-un pașalâc sub papucul încovoiat și șalvarii semilunei musulman-otomane, băgând însă groaza în dușmani prin faptele sale pline de cruzime, dar necesare la acea vreme, trăgând în țeapă, tăind capete și rupând oasele pe roată, pe toți cei care s-ar fi încumetat să cotropească, și să aducă știrbire țării, aspru pedepsitor pentru hoți, pungași și cei plini de moravuri, ce ar fi trebui să i se adauge pe bună dreptate, supranumele de Justițiarul- Vlad Țepeș Justițiarul.
Ștefan cel Mare supranumit de biserica ortodoxă română, ctitorul a numai puțin de 26 de biserici și mânăstiri, ce a purtat 24 de bătălii, având doar o singură înfrângere la cetatea Chilia, Domn și Voievod ce a domnit timp de 42 de ani în Țara Românească a Moldovei, a fost unul dintre cei mai mari domnitori și diplomați ai timpului său, reușind, dacă nu cu tăișul paloșului său, cu „vorba cea diplomicească” să înlăture ori să amâne pofta turcilor păgâni musulmani, de apă vie și pământ străbun al Țării Românești a Moldovei
Acești trei mari Domni ai Țărilor Române, precum și alții, Întregitorii de Țară și de Sfânt Neam Străbun, de la Marele Bur Burebista, Mihai Viteazul și până la Vodă Alexandru Ioan Cuza, culminând cu faptele demne de a fi trecute în Cartea Vieții Neamului, a tuturor celorlalți, prinți, domni și voievozi ai Țărilor Române dintre care amintim doar pe cei din stirpea și Casta Străbună Io, ce s-au făcut remarcați prin dragoste de țară și jertfă de sine: Basarab I, asemuit după unii cu miticul Negru Vodă- Întemeietorul Țării Române; Alexandru cel Bun; Dragoș I; Neagoe Basarab; Ioan Vodă Armeanul, supranumit cel Cumplit; Alexandru Lăpușneanu, cel care a tăiat pofta celor 47 de boieri trădători din curtea sa personală, avizi doar de câștiguri proprii, dorind să închine țara turcilor, le-a scurtat capetele la un ospăț; Constantin Brâncoveanu- Domnul Martir pentru credința întru Hristos. Odată cu Brâncoveanu, au pierit cei patru feciori și ginerele său, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta…”.
Aceștia au fost și încă sunt, precum și alții asemenea lor, nu mai puțini demni de a fi baza, temelia continuității poporului nostru cinstită fie-le memoria și faptele lor eroice, pline de laudă, prin care s-a clădit astă sfântă țară.
Să le cerem lor să renască, măcar unul dintre aceștia, ca să ne învețe cum să ne iubim țara și poporul din care facem parte, cu o istorie ce se pierde până în zorii primului descălecat pe acest Pământ, cu leagănul în ținutul ce astăzi poartă numele de România.
Să le cerem lor să curețe și să ne învețe și pe noi urmașii lor, cum să curățim această străbună țară și acest neam primordial de toată molima, pecinginea și răul ce au intrat pe nesimțite, ca hoțul noaptea, până și în sufletele și mințile noastre, de nu mai judecăm cum trebuie…
Așa am eu nerăbdare asta, să văd odată țara asta slobodă.
Prea s-a înmulțit dușmanul, prea ne-a încovoiat grumaji și ne-a îndoit genunchii, iar fără voia și ajutorul Marilor Străbuni , a Domnilor și Voievozilor Români, nu suntem în stare să ne apărăm țara și neamul.
Prea mult s-au înmulțit cei născuți din colb de copite și în căruțe cu coviltir, ce i-am primit cu brațele deschise, dându-le loc și adăpost unde să-și ducă traiul, iar acum jefuiesc, rup și sfâșie biata țară. Răul ce l-au făcut țării noastre și nouă românilor, tot la ei se va reîntoarce. Răul se va reîntoarce la sursa ce l-a creat, luând cu el tot ce e asemenea lui; aceasta este legea, iar răul nu poate supraviețui într-o lume creată pe principii ca: dragostea, iubirea, înțelegerea, compasiunea, cinstea, adevărul, dreptate și alte asemenea principii benefice și evolutive pentru om.
Vrând, nevrând, pământul acesta, țara noastră se va curăți de la sine, ducând pe ape tulburi pe oricine s-a făcut vinovat de încălcarea tuturor acestor principii.
Cei care s-au făcut vinovați de încălcarea acestor principii și legi, nu au locul în această lume, vor pleca ori vor fi ajutați să plece; altă cale nu există.
Să nu ne pierdem curajul! Să luptăm pentru restabilirea principiilor și legilor pe care s-a clădit astă lume, ca Fii ai Lumini și demni urmași ai Ctitorilor de Neam Primordial și de Țară Străbună.
Qvot erat demonstrandum!
Autor articol: Aron Șandru
Versuri: Constantin Iordache
Citat: Revista Descoperă Ro.
Imagine: Bulgaru Florin Dan (?), preluată de pe net.
P.S : Articolul se poate vizualiza și pe canalul meu de autor de pe Revista Confluențe Literare: http://confluente.org/articole/aron_sandru

Legenda Străjerului din Carpați


……………………………………………………………………
În zare se zărește o mogâldeață. E departe, încă. Deodată, Muntele Sfânt se cutremură din toate încheieturile. Străjerul cel neclintit, Străjerul Împietrit, tresare în timp ce capătă proporții fantastice, de megalit, de titan prometeic. A înțeles că Cel Promis, urcă Muntele Sfânt în căutare de răspunsuri, în căutarea Cinstei a Dreptății și a Adevărului, concepte pe care s-a clădit această lume.
Glasul cel din Timpuri, ce seamănă a trăznet în plină furtună se face din nou auzit:
– A sosit vremea Străjere! Vezi acel om ce se apropie șovăind?
– Îl văd, Mărite Străbune! El să fie oare? Să fie el Omul, Fiul Luminii, Cavalerul Paladin, Cel în care Poporul din Vale se va mântui?
– Este posibil să fie! Încă șovăie, nu știe pentru ce vine și ce îl așteaptă. El caută răspunsuri! Caută Dreptatea, Cinstea și Adevărul. Dă-i acele răspunsuri! Arată-i Calea! Arată-i Dreptatea, Cinstea și Adevărul, concepte pe care s-a clădit această lume și din care a luat ființă Nemul Lui. Acel om e sincer, și caută mântuirea neamului său. Dăruiește-i tot ce îi poți dărui. Nu ne va dezamăgi. El va fi solia noastră pentru Neamul Nostru Cel din Vale, Neamul Cel din Timpuri.
– Așa să fie Mărite Străbun și așa va fi!
– Așa să fie, zău!
– Aho!
……………………………………………………………………………………………………..
 Legenda poate fi accesată și citită pe siteul CONFLUENȚE LITERARE, în linkul de mai jos:

Despre Reîntregirea Țării și a Neamului, precum și alte considerente


UNIREA, UNIREA ÎN CUGET ȘI-N SIMȚIRI, FRATE ROMÂN
Lung și plin de hârtoape, rupt și inundat pe alocuri (și nu că n-ar fi adevărat…), este Drumul Unirii noastre al uniunii sufletelor născute din aceiași mamă, din același Mare Popor ca cel al nostru, al poporului român.
Elemente perturbatoare, manipulatoare, agresive și contrare acțiunii noastre, de a sensibiliza poporul român în vederea unirii, a Reîntregirii Neamului și a Țării, manipulează, constrâng prin acțiuni intimidatoare, ori se folosesc de fel și fel de tertipuri pentru ca Acțiunea Unirii și a Reîntregirii Neamului și a Țării Străbune să nu aibă loc niciodată.
Un fapt este cert, pe lângă marea problemă în care se găsesc românii de a fi insensibili la tot ce se întâmplă cu ei. Cei peste 50 de ani de comunism, au ros, au distrus ființa și sufletul românului care se gândește acum, doar cum să se „descurce”. Fură și distruge mai ceva ca ultimul lotru, nepăsându-i de fel ce lasă în urmă sau dacă lasă ceva, iar dacă poate, distruge cu bună știință tot ce urmașii lui i-au lăsat.
De aceea le este ușor acestor elemente alogene, străine de tot ce înseamnă suflet de român, ca să-și ducă planul diabolic de îndobitocire a mioriticului,manipulându-l agresiv prin orice mijloace, făcând din el un individ ce e bun doar de muncă, apatic, cu capul plecat, slugă-n țara lui, la acești parveniți, fii ai unui neam fără de Neam, fără sentimente înălțătoare ca cel al Unirii Neamului și a Țării. Ai zice, enunțând aceste lucruri că, fratele nostru român dorește cu cerbicie să se autodistrugă, să se elimine pe sine ca popor și să nu mai rămână nimic de pe urma lui. Astfel de elemente le găsim peste tot în țară, chiar și în ultimul cătun din fundul munților. Le putem identifica cu ușurință căci sunt puse în puncte cheie, găsindu-le cel mai probabil începând din interiorul prefecturi, poliției locale, ajungând și la cadrele medicale, profesori, popi și cârciumari. Așa cum am enunțat, aceste elemente folosesc acțiuni intimidatoare, folosindu-se de sfera lor de influență pentru aceste lucruri.
Ce este însă mai rău, elementele contrare Reîntregirii Țării, crează Platforme, Fundații, Grupuri pentru unire și reîntregire, pentru ca opinia publică să creadă că vor cu adevărat acest lucru. De aproape 30 de ani tot fac acest lucru, creând și Foi de Semnături însă acestea vor merge la coșul de gunoi și când sunt întrebate despre mersul unirii, spun întotdeauna că trebuie răbdare, multă răbdare, pentru că sunt persoane înalte (sic.) și organizații internaționale ce ponderează reântregirea țării noastre. Cât de fals!!! De parcă nu sunt tot ei ce controlează butoanele puterii din asffel de state. Acesta este adevărul iar nouă nu ne mai rămâne decât să așteptăm și să avem răbdare că Reîntregirea Țării și a Neamului se va face la… Sfântul Așteaptă!
Realitatea…? EI NU VOR UNIREA!  A se vedea pe site-ul Consiliului Națiunilor Unite, câte țări și care dintre ele NU AU FOST DE ACORD CU RETRAGEREA TRUPELOR RUSEȘTI DE PE TERITORIUL DE DINCOLO DE NISTRU, NUMIT ȘI TRANSNISTRIA, pământ străbun ce face parte din Moldova și parte din trupul României. Retragerea trupelor rusești de pe teritoriul de dincolo de Nistru, este un lucru premergător acțiunii unirii, sine qva non.
Un exemplu edificator, vine din partea unei bune prietene, o româncă adevărată și patrioată, o persoană foarte iubitoare de Neam și de Țară, plecată la muncă prin țări străine ca și noi atâția alții.
Iată ce spune domnia sa, după ce s-a oferit să deschidă pe banii dânsei un sit arheologic, chiar în satul natal, ce adăpostește relicve și așezări preromane din timpul Geților- Marii noștri Străbuni, umblând după documente și autorizații: „ … Un doctor în arheologie ce profesează în Iași, mi-a da contactul unei doamne arheolog din Oradea. După ce am sunat-o, am convenit să ne întâlnim cât mai repede, ceea ce de fapt așa s-a întâmplat. Am stat apoi de vorbă, mi-a spus în fată, clar, că nimeni nu are interes sa descopere ceva. Ăștia sunt oamenii plătiți de stat să stea și să joace interese ascunse… Adică nu sunt bani? Mă ofer să plătesc, să îi aduc cu mașina mea, să îi cazez, sa fac tot. Ăștia sunt oamenii plătiți de stat să stea și să joace interese ascunse… Adică nu sunt bani? Mă ofer să plătesc, să îi aduc cu mașina mea, să îi cazez, sa fac tot.
Studiez 2 monografii și o carte și sunt făcută nebună?! Eu, care am strămoși de dinainte de 1700 în sat? Strămoși care au ctitorit biserica ortodoxa din sat și care au făcut pușcărie, pentru că au încălcat regulamentul imperiului cotropitor al vremii? Eu, care vreau sa scot la lumina adevărul și nu am nici un interes personal! Logic…! Am dovezi!
Și nici nu putem fi siguri ca se v-a înfăptui unirea…
Un popă mi-a spus să termin cu aceasta nebunie și să lupt pentru autonomie…
El dezbina, nu unește!
Îți dau seama ca acești popi fac discursuri cu bătrânii, pentru autonomia Transilvaniei?”…. și dânsa continuă scârbită, dezamăgită și frustrată să-mi vorbească despre cum se pune bețe-n roate la toți cei care vor să repună țara pe temelia unde a fost construită, ca etalon pentru celelalte țări europene, cu istoria sa unică și primordială ce se pierde în timpuri de mult apuse.
Fac un apel pe această cale, la toți frații români și la cine va ajunge aceste rânduri:
AJUNGE-VĂ!!! PUNEȚI MÂNA ȘI MUNCIȚI CINSTIT!!!
NU MAI DISTRUGEȚI ROMÂNIA- ȚARA MARILOR STRĂBUNI, CE EI AU CONSTRUIT-O, JERTFINDU-SE DE BUNĂ VOIE PENTRU A NE-O LĂSA NOUĂ, IAR PRIN NOI GENERAȚIILOR VIITOARE DE ROMÂNI.
Dacă v-a rămas o fărâmă de mândrie națională, aprindeți focul dragostei de Neam și de Țară Străbună. Nu mai faceți jocul celor din neam fără de Neam, care au venit doar pentru jaf și căpătuială, distrugând destine și vieți. Luați-vă soarta-n mâinile voastre proprii, luptați pentru ea, luptați pentru voi, ca să vă recăpătați locul ce Marii Străbuni l-au avut acolo sus, pe cele mai înalte culmi, cântați de aezii antici și povestiți de cei mai renumiți istorici, cronicari și filozofi antici, ca fiind cei mai înțelepți și mai viteji dintre toate popoarele de pe fața pământului.
Unde te situezi tu acum frate române, în clasamentul popoarelor europene?!?
Recapătă-ți mândria ta de om, frate române, nu te mai lăsa îngenuncheat, scutură-te de jugul asupritor, scoateți capul din țărână și luptă chiar de ar fi ultimul lucru pe care-l vei face în această viață, căci tu te vei reîntoarce, alungând veneticii dornici doar de jaf și căpătuială și împreună cu ei și pe frații noștri care s-au vândut pe un pumn de monede ruginite, distrugând țara.
Insuflă-le copiilor tăi, frate române, dragostea de Neam și de Țară străbună, fă-le lor cunoscută istoria țării și a neamului ancestral din care fac parte, ca să știe cine au fost înaințașii lor, având imboldul și spiritul necesar, pentru a folosi prezentul construindu-și viitorul și continuitatea ca Neam de sine stătător, născut odată cu pământul cel stăpânește pe drept.
Făcând aceste lucruri, continuitatea noastră ca popor primordial este asigurață. Nefăcând nimic și continuând ca și până acum ba, poate mai rău, geneza ta va fi ștearsă și uitată, dispărând ca Neam și ca Țară.
Asta-ți dorești, frate române…?!?
Autor articol, Șandru Aron.

AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE


   Iarna, își așternuse peste tot pământul, mantia ei argintie împodobită cu diamante și cristale strălucitoare. Pârâurile de munte înghețaseră deja, iar mestecenii, fagii, pinii și brazii din zona muntoasă a Țării Loviștei, neclintiți parcă, primeau ca pe o binecuvântare omătul pufos de un alb imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri.
     Natura toată, amorțită, trecea la hibernare. Păsările călătoare plecaseră de multișor prin țările calde, dar negreșit se vor întoarce iară, primăvara viitoare. Până atunci, doar vrăbiile, coțofenele și ciorile ce croncăneau supărate, pe câte o creangă despuiată de frunze, sau zburând în stol, dedesubtul cerului plumburiu, se mai vedeau pe ici – pe colo.
       În Găujani, începuse sezonul șezătorilor. Fetele de măritiș, se adunau într-o casă, ascunsă de coama largă a pinilor, de sub spinarea dealului „La Spechică”, a bătrânei văduve, vindecătoarea satului, trecută ușor peste 95 de ani, înțeleaptă ca sfânta Duminică și blândă ca o poveste.
       Pe la cinci și jumătate, deja se lăsa seara; așa e iarna, se întunecă repede. Mergeam și noi băieții, veniți și de prin alte sate, să furăm câte un sărut, de la vreo codană, ce clipea sfioasă din genele-i arcuite, stâtând pitulată, după celelalte, în colțul sobei de teracotă crăpată, torcând din furcă lâna moale, sau cosându-și zestrea; altele, țeseau cu rândul la războiul din lemn de stejar, parcă mai bătrân ca zilele, dar încă țeapăn, moștenit de la bunicii bunicilor.
Veselia generală era garantată la astfel de adunări populare ce împreună cu țuica fiartă și vinul fiert, dezlega inima și sufletul omului, și ne apucam care pe spus poezii sau doinit, care pe narat povești grozave, ce ne îngheța șira spinării, sau altele, pline de învățăminte ancestrale.
         Așa era omul pe atunci: simplu, bun și blând, veșnic pus pe glume, fluierând în colțul gurii, chiar dacă viața era destul de grea, și este și acum pe plaiurile mioritice și pline de misticism a Țării Loviștei, umblând aproape zilnic pe munții suri, cu oile la păscut, ori îngrijind  bruma de agricultură, de pe dealuri.  
Dar „să ne reîntoarcem la oile noastre” și să reluăm firul poveștii, ca să nu facem ca babele, ce pleacă cu găleata să aducă apă de la puț, uitând să mai vină și dând dintr-una într-alta, stând la povești cu suratele, de se arde și mămăliga pe sobă.  
        Nu de puține ori se lăsa cu „scărmăneală” între noi, băieții, din cauza acelei codane, asemănându-ne cu cocoșii înfoiați în pene, arțăgoși, puși pe harță și bătaie, ori de câte ori vreun pretendent țanțoș și plin de îngâmfare, înainta cu îndrăzneală, spre colțul cu pricina.
Ca să ajung la șezătoarea din Găujani, satul unde m-am născut și mi-am lăsat o parte din mine, trebuia să străbat cale de 8 kilometri fără frică, prin zăpada așternută bogat peste văile munților, pe un frig de crăpau și pietrele, dar aveam sticla cu „încălzitor” la subsuoară, din prună curată „întors” de două ori, din care „trăgeam câte o dușcă” fără să o iau însă pe calea lui Gargantua ci doar să nu-mi înghețe oasele.
        Urlau lupii…
   Îi vedeam trecând în haită, la vreo 30 de metri de mine. Se opreau, se uitau înspre mine, urlau, urlam și eu cu ei, apoi ne vedeam fiecare de drum; eu la șezătoare, iar ei cine știe pe unde.
Mă uitam după ei…le știam rostul. Câțiva, din cei mai bătrâni și neputincioși, ori bolnavi și schilodiți în urma luptelor între ei sau cu alte jivine, mergeau în față, urmându-i cei mai tineri și mai viguroși, puii și la urmă Lupul Alfa. 
  Îi cunoșteam de mult timp. I-am simțit încă de  pe când eram prunc de țâță mirosind cojocul și lingându-mi fața, unde eram pus de maica mea, afară din stână, acolo în poiana cu bujori de munte, lângă izvorul ce țâșnea în bulbuci, de sub creasta muntelui.
Binecuvântat sunt prin nașterea mea,  în sânul celor mai vechi familii de țărani și de ciobani din această minunată Țară a Loviștei, chiar în strunga oilor, pe o ploaie de ziceai că se rupe baierile cerului, ca apoi să se însenineze dintr-o dată, iar cerul a rămas curat ca lacrima, dând voie  zeului soare să-mi mângâie ființa plăpândă și să mă întărească pentru tot ce avea să vină, cu bune, ori cu mai puțin bune.
Frumoase timpuri am trăit acolo sus în vârful munților, unde urcam cu oile de primăvara și stăteam până la începutul toamnei. Coboram cu „Neagra” că așa-i zicea taică-meu și maica-mea la căldarea mare a băciei, unde se dădea cheag la lapte, iar după ce se aduna  gata închegat într-o strecurătoare de tifon, fierbeam zerul pentru a face urdă și jintiță.
 Viața își urmează cursul ei firesc, continuând  și azi la fel de neschimbată, pe meleagurile Țării Loviștei unde, parcă Moș Timpul s-a îndrăgosti de acest loc de basm, păstrând totul nealterat de trecerea sa: ființe și locuri.
Mirific Plai Loviștean, loc ancestral învăluit în legendă, leagăn de poveste ce ne-ai încântat viețile cu frumusețile tale ireale, binecuvântat să fii de Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute.  
Astfel de amintiri efemere, precum și altele asemenea pline de nostalgie, cu dulceața și câteodată cu amărâciunea lor, sunt baza a ceea ce suntem cu toții astăzi, căci fără de trecut nu poate exista prezent, iar de viitor… nici vorbă.
Așa am fost eu pe atunci, cu bune și cu rele, ca oricare altul; nici mai deștept și nici mai breaz ca toți ceilalți, ci doar unul din mulțimea acelora care s-au născut și au crescut în Țara Loviștei.  
Autor, Aron Șandru

Misteriile Agathyrsilor dionisiaci și ale Hiperboreenilor Albioi (Blajini) zamolxieni


Avem puține informații despre agathyrsi, cât și despre hiperboreeni, datorită conjuncturilor nefaste, ce au apărut de-a lungul timpului. Mă voi strădui, totuși, în această lucrare, să fac puțină lumină cu ajutorul referințelor d-lor lor N. Densușianu, V. Pârvan și C.tin Daniel, precum și spicuiri din lucrările celor mai renumiți cronicari și istorici antici: Herodot, Platon,Thales din Milet, Diodor din Sicilia, Iordanes, Pitagora și mulți alții, care, deși lurările lor de multe ori se resping, datorită inegalității datelor cronologice, și totodată ale întâmplărilor petrecute în diferite perioade de timp, putem trage totuși o concluzie adecvată, urmărind firul din mijloc al tuturor evenimentelor istorice, pentru a descoperi purul adevăr, despre colonizatorii Eurasiei și al Africi, geto-daci, cu neamurile lor.

În spațiul intra și extracarpatic, au existat încă din cele mai vechi timpuri, două curente religioase, sau două misterii divinatorii: curentul dionoisiac, și curentul zamolxian, ce au existat în același timp, pe teritoriul intra și extracarpatic.

Curentul dionisiac, era răspândit în Transilvania și Moldova de astăzi, avându-i adepți pe <agathyrsos>, cei care aveau toiagul împodobit cu iederă și viță de vie.
Societatea agathyrsilor, era, un <tot la comun>, ogoarele, le aveau neâmpărțite, averea era un bun al tuturor, inclusiv femeile, care de cele mai multe ori, ele își alegeau bărbații.
Atât femeile, cât și bărbații agathyrsi, se îmbrăcau în haine luxoase, se tatuau în albastru și roșu și erau împodobiți cu aur și argint și pietre scumpe. Erau veșnic puși pe petreceri și ospețe bacanale, făceau orgii împreună cu preotesele lui Dionisos, și ale Dianei, prin lunci și păduri, atunci când marginile regatului agatyrs, nu era călcat de hoarde cotropitoare.

Imaginile zeului Dionisos și a zeiței Diana:

Imagini pentru imagine agatârşii cu toiagImagini pentru zeita Diana imagini

Zeul Dionisos și preotesele bacante:

Imagini pentru imagini zeul dionysos

Pe niște vase descoperite în Moldova și datate cu C(6).14, ce atestă cca. 2600 de ani vechime, erau desenate femei ce aveau tatuate pe mâini, frunze de iederă și viță de vie, ceea ce ne duce cu gândul la Bacanale, preotesele dionisiace. Tinerii agaryrsi, începând de la 18 ani, erau educați totalmente de către stat, și primeau o solidă cultură militară și culturală. Totodată, agatyrsii, dețineau o forță militară de temut, în fața cărora chiar și puternicii sciți au bătut în retragere. Spargapeithes, regele agathyrsilor (Herodot. IV. 78), a nimicit armata sciților, tăindu-le pofta acelor sălbatici, ce se hrăneau din tigve omenești, și se dădeau la ospețe canibalice (Platon..), sacrificând pe cei prinși în diverse bătălii. Numai după dispariția statului agatyrs, putem observa o năvălire a triburilor scitice, în Sciția Minor (Dobrogea actuală și Dunărea de Jos).

Vas și fresce antice, cu ospețele dionisiace:

Imagini pentru vase antice grecestiImagini pentru vase antice grecesti cu femeiImagini pentru vase antice grecesti cu femei

Imagini pentru imagini zeul dionysos

Agatârșii, -fon. ro.- (agatyrsos), după etnonimul lor, cuvântul are două terminații grecești sau mai bine zis etnonimul agathyrsos este format din două cuvinte grecești și anume: aga= purtător; thyrsos= toiag, adică purtărorii de toiege, care au fost prin misteriile lor, adoratorii cultului lui Dionisos, zeu get, împrumutat de greci și de romani, precum și a Dianei, zeiță getică, împrumutată și ea de greci și romani. Valerius Flaccus, un cronicar antic roman de origine getică, îi numește pe agatyrsi <thyrsagetae>, adică geții cu thyrs (toiag).

Sculptură (stânga) și imagine (dreapta) înfâțișând Agathyrsi:

Imagini pentru imagini zeul dionysosImagini pentru imagine agatârşii cu toiag

După Platon, statul agathyrsilor, ce se regăsea în ținuturile Transilvaniei și al Moldovei de astăzi, ar fi existat, după cum atestă izvoarele istorice, de la începutul sec al VI-lea, î.e.n. și ar fi dăinuit până la sfârșitul sec. al IV-lea, î.e.n. iar asemănarea dintre agarții subpământeni, la care numeroși misteriiologi fac referire, poate să fie o pură speculație, sau, de ce nu, un adevăr ce cu siguranță îl vom descoperi în curând.

 

 

Imagini pentru dacia in timpul lui burebista

Harta Geto- Daciei, cu teritoriile locuite de agatyrsii dionisiaci și hiperboreeni albioi (blajini) zamolxieni.

 

În partea cealaltă, începând din mijlocul arcului intracarpatic, până la Dunărea de Jos, era răspândit curentul zamolxian, al geților hiperboreeni- albioii sau blajinii zamolxieni. Aceștia, trăiau în cumpătare, și se îngrijeau de spirit și de nemurirea sufletului, având o viață ascetică și în deplină pace cu ei înșiși, precum și cu vecinii frați din neamul get – agathyrsii.

Acești geți hiperboreeni, albioii sau blajinii zamolxieni, au fost -se spune în izvoarele antice -semi divini, buni la inimă, cuminți și binefăcători, ce au luat parte chiar la facerea lumii.

Imagini pentru hiperboreeni imaginiImagini pentru imagini inteleptii geti
Căsătoriile la blajini, se realizau conform legilor, iar femeile și bărbații se întâlneau o dată pe an, pentru a procrea. Când se năștea un băiat, acesta era dat după ce era înțărcat, bărbaților, iar dacă pruncul era o fetiță, aceasta rămânea cu mama ei. Aceștia se pare că au dăinuit mai mult ca agatyrsii, cu cca. 800 de ani, până ce credința lor, cea zamolxiană, a dispărut ca artă divinatorie, din viața publică a locuitorilor din spațiul intracarpatic și al Dunării de Jos.

Imagini pentru inteleptii geto-daci imaginiImagini pentru inteleptii geto-daci imagini
Aici a greșit părintele istoriei (?), Herodot, când îi amestecă pe agathyrsi cu zamolxieni,  neamuri getice și vorbitori de aceiași limbă, dar care aveau societăți totalmente diferite, din punct de vedere laic sau religios, spunând că „Geții sunt un popor sărac și  trăiesc doar cu miere de albine și lapte, fără să se atingă de carne, nu au podoabe (bijuterii), nici pentru ei și nici pentru femeile lor…”, ceea ce este doar parțial adevărat, și ar fi trebuit să se refere strict la zamolxieni, care nu lucrau pâmântul și nu vânau, nu lucrau în mine, chiar și mâncarea o primeau de la soțiile lor, ce le lăsau bucatele în locuri stabilite, unde blajinii albioi zamolxieni, le luau după căderea serii. Agathyrsi, în schimb, se ospătau din belșug cu carne și alte produse, făcând ospețe și orgii, ori de câte ori doreau .

Să revenim din nou, însă, la zamolxieni; mai târziu, însuși Deceneu, ar fi adus un aport important în misteriile zamolxiene, după cum spunea Platon și chiar Pitagora get și el, dar trăitor pe tărâmurile Eladei și contemporan cu Zamolxe.

Imagini pentru imagini, zamolxe

Imagine apocrifă cu Zamolxe, zeul geto-dacilor.

Deceneu, Mare Preot și Mare Inițiat, a umblat prin Egipt unde l-a întâlnit pe Marele Inițiat Zoroastru, și prin Palestina, unde l-a întâlnit pe proroocul Zaharia, la fel ca și Marele Zeu Zamolxe, predecesorul său.

Imagini pentru imagini cu deceneu

Imagine apocrifă cu Marele Preot și Inițiat Deceneu.

Acest Mare Preot, Deceneu, le-ar fi spus fraților săi geți, trăitori în partea de centru înspre Dunărea de jos, așa cum am specificat mai sus, să-și ardă vitțele de vie, căci spunea el: „… este un mijloc de nebunie și întunecare a minții”, iar geții, așa au și făcut. Totodată, Deceneu, i-a învățat pe zamolxieni, deslușirea simplă a matematicii și a fizicii, tainele universului, precum și ale vieții și morții. Ne vom opri puțin aici, pentru a arăta, ce însemna în viziunea zamolxienilor <Taina Vieții și a Morții>.
Blajinii/Albioii zamolxieni, considerau că viața este interligată de moarte, ce, aceasta nu este decât un prag ce se trece spre viața eternă. Acest fapt le-a fost descoperit lor, de însuși Zamolxe Getul, întors din Egipt, după ce a primit Steaua Veșniciei și trecut în rândul zeilor, de Păzitorul Vieții și al Morții ce își avea sălașul în piramida cea mare, construită de Ke-Ops, faraonul get.
Zamolxe Getul, a înființat prima școală zamolxiană, avându-l ca ajutor pe discipolul său, Likanos- cel ce grăia cu lupii. Punând deci bazele Scolii Zamolxiene, în regatul ce cuprindea interiorul arcului carpatic și până la Dunăre, stăpânit de Oroles, Zamolxe, s-a retras în interiorul Muntelui sfânt Ko-Ga-Ion, mai precis în peștera ce astăzi poartă

Imagini pentru pestera polovragi imagini

Peștera Polovraci.

numele de <Polovraci>, lăsându-l pe Likanos să se ocupe de Școala Zamolxiană. A stat în peșteră 3 ani, într-un întuneric absolut, în deplină claustrare și deprivare senzorială, ieșind o dată la 9 zile, fără ca să recurgă la substanțre halucinogene, amestecate cu vin, așa cum făceau agathyrsii, atunci când doreau să-i vadă pe zeii lor, Dionisos și Diana.
Prin acest mod de deprivare senzorială și claustrare absolută, Zamolxe, le-a arătat calea spre nemurire geților zamolxieni. Deschiderea glandei pineale și al celui de al treilea ochi, devenind clarauditivi și clarvăzători, deținând toate puterile ce azi le numim paranormale, putând să se transforme în animate (să ne aducem aminte de Legiunea Lupilor..), sau metamorfii (ființe ce se pot transforma, și pot lua orice fel de înfățișare),  chiar reușind să iasă din corp și să călătorească printre stele sau în alte orizonturi paralele (dedublare), le-a adus geților hiperboreeni albioi/blajinilor zamolxieni, statutul de nemuritori.
Aici, se termină scurta istorie despre Marii Străbuni, înaintașii noștri, fie că a fost vorba de agathyrsi, sau albioi/blajini, atât de diferiți prin felul de a fii, dar frați de neam, din stirpe unică străbună.
Vinovați de disparițiile cultelor religioase, al acestor fabuloase credințe divinatorii, se fac irviții iudei, cei care au preluat din aceste credințe și au creat așa-zisul <creștinism>, ce nu este altceva, decât vechile forme, legi, orânduiri sociale și misterii divinatorii, al celor mai mari curente religioase din protoistoria Marilor Străbuni, geto-dacii agathyrsi, sau zamolxieni.

Imaginile au fost preluate  de pe  internet; mulțumesc autorilor!

Articol, de Aron Șandru.